Monthly Archives: June 2018

Procesul somnului și misterele acestuia

Știm că somnul este absolut esențial pentru activitățile noastre din timpul zilei, însă oamenii de știință nu au reușit să descifreze în întregime procesul somnului și misterele acestuia.

Toate visele au o însemnătate sau cel puțin așa se spune. Personal nu cred în acest lucru și mi-e mult mai bine să percep visele exact așa cum sunt ele, chiar dacă uneori sunt mai fericit în vis decât în realitate, dar nu aș vrea nici să se petreacă toate lucrurile rele pe care le-am visat. De exemplu, atunci când visezi că deții un business de succes, cum ar fi o spălătorie covoare sector 3, ești fericit, dar când visezi că pierzi pe cineva drag, lucrurile nu mai sunt deloc așa.

În timpul somnului creierul eliberează mai mulți hormoni importanți, celulele din creier sunt reparate, iar amintirile pe care le-ai format în timpul zilei sunt stocate unde trebuie.

De asemenea în funcție de vârstă oamenii au nevoie de un anumit număr de ore de somn:
• Nou-născuții de 16 ore pe zi;
• Copii între 3 și 12 ani de 10 ore de somn;
• Adolescenții între 13 și 18 ani de 10 ore;
• Între 19 și 55 ani ai nevoie de 8 ore;
• De la 65 de ani de 6 ore de somn pe zi.

Chiar dacă ne amintim sau nu feţele celor pe care i-am văzut, îi putem visa, creierul fiind incapabil să creeze feţe noi în timpul visului.

Ce preferi? Dansul sau muzica?

Dansul pentru mine înseamnă bucurie şi libertate. Mă simt bine atunci când dansez la o petrecere sau chiar în faţa oglinzii la mine acasă. Nu îmi este ruşine de corpul meu aşa că o mai pun pe sorămea să se uite la mine atunci când dansez. Nu că s-ar pricepe la dans, dar majoritatea copiilor spun exact ceea ce văd, rău sau bun. Ei nu se gândesc dacă e bine să zică sau nu ceea ce văd.

Am încercat să fac o coregrafie 4fun pentru spectacolul de sfârşit de an pentru liceu. Asta anu trecut. Dar m-am accidentat la genunchi şi n-am mai putut continua. M-am abiționat şi am repetat până mi-a ieşit, iar spectacolul a fost nemaipomenit. Pot spune că am ridicat sala în picioare.

Dansul a fost unul contemporan cu multe prize. Coregrafia a fost pură imaginaţie, desigur a mea. Ştiam melodia de dinainte şi atunci când o ascultăm îmi imaginam cum sunt pe scenă şi dansez. Cu toate mişcările şi prizele din mintea mea plus ceva din niște cărți ieftine am reuşit să fac o coregrafie reală în două săptămâni.

Nu credeam că voi dansa pe o scenă adevărată. Pe scenă doar am cântat, iar emoţiile au fost mai mari la dans, pentru că greșala ta poate afecta tot grupul. Este bine că n-am avut probleme de acest gen şi am zâmbit toată melodia şi chiar ne-am simţit bine. Păcat că nu am putut vedea reacţia publicului pentru că reflectoarele de pe scenă care băteau spre noi, făceau ca ceea ce este în faţa noastră să fie negru. Dacă ne chinuiam puţin vedeam primul rând şi primele două rânduri de la balcon.